Începînd cu anul scolar 1999-2000, intră în vigoare atît noile programe, cît si noile manuale pentru clasa a IX-a de liceu. Schimbarea de conceptie este radicală. La limba si literatura română, la care mă voi referi în continuare, ea este mai vizibilă decît oriunde. Poate doar la istorie să descoperim ceva comparabil. E normal să fie asa. Stiintele naturii, pozitive, cum li se mai spune au fost mai putin ideologizate în trecut decît umanioarele. Si, apoi, sechelele gîndirii comuniste au fost mai greu de înlăturat la, să zicem, filosofie decît la matematică. Revine de acum înainte profesorilor misiunea de a se adapta noului spirit si de a-l exploata în avantajul elevilor.
Programa de literatură aduce mai multe elemente deosebite (cîteodată opuse) fată de cele dinainte. Voi lua în considerare două, cele mai de seamă. În primul rînd, criteriul de ordonare a materiei nu mai este cronologic, ci antologic. Nu se mai predă istorie literară. Nu se mai începe cu cronicarii ori cu Scoala Ardeleană, care nu spun nimic elevilor de 14 ani. textele sînt potrivite cu vîrsta, dificultatea lor sporind treptat de la clasă la clasă. Abordarea e mai simplă în clasa a IX-a decît în următoarele. Notiunile de teorie nu mai sînt predate laolaltă, din primele săptămîni de liceu, ci pe măsură ce devin necesare în conditiile citirii si întelegerii operelor. Nu lipsesc lectiile de limbă. Se stie că vechea programă nu prevedea vocabularul, gramatica si stilistica în clasele de liceu, cu exceptia unor profiluri, precum cel filologic sau pedagogic. Noua programă contine ore de comunicare (în care se cuprinde, între altele, si limba, în acceptia clasică, sprijinite, si cele de teorie, tot pe textele literare. Să nu uit un capitol inexistent înainte: dialogul artelor. Notiuni de artă dramatică, cinematografică, de muzică si plastică vor trebui însusite de către elevi chiar
