Îsi mai "ascultă" o secundă vocea înainte de a se strecura în interiorul mănusii ei sonore. Era ca si cum ar fi stăruit cu coada ochiului, într-un ultim tur, asupra ultimei file a albumului cu poze din studentie.

Ea era tot acolo, lângă el, cu el, scormonind cu aviditate ă jucată sau reală? ă prin destăinuirile pe care vocea aceea, ce venea dintr-un trecut modelat cu atentie de amintirea capricioasă, i le punea la dispozitie, lăsând-o să-si prefire degetele ca prin gămezi scânteietoare de nicheli...

Îi povestea despre tinerete ă deh, subiect original nevoie mare! ă, dar nu ca de obicei, cu referire la generalităti, cu tentative de aproximare a unei definitii, cu sondarea atributelor si... "aliantelor tineretii", cu exemplificări ilustre care, de la caz la caz, puteau pune si noi probleme, solicitând o reflexie acută... Aiurea! Toate acestea erau departe, la zeci de mii de leghe, sub mări... Vorbea despre tineretea lui, vorbea cu prospetime si fără metodă, o vorbire îndelung reprimată îsi regăsea naturaletea sacrificată drastic de anii unei îndelungi discipline intelectuale. Si pe măsură ce această vorbire eliberatoare se producea, Tudor "se colora" tot mai puternic în culorile unui june spontan, de o reconfortantă banalitate ce răsturna în spatiul invizibil dimprejur poartă după poartă...

ă ...si fumam, beam cot la cot cu ceilalti... Pe atunci asociam tema libertătii interioare cu o anume revoltă, cu contestarea... Era si epoca potrivită pentru asa ceva, anii ^70, mirajul Woodstock-ului si al lui Allen Ginsberg, al lui Jack Kerouak, ascultam până la dementă muzica celor de la Pink Floyd si Kansas, care ni se părea că veneau în continuarea Beatles-ilor din "Sargent Pepper"... Eu găseam o plăcere deosebită în a propovădui pe la chefuri ideile lui Des Esseints, eroul din romanul În răspăr, al lu