Antologia de autor a Doinei Uricariu, publicată la Editura Eminescu în colectia "Poeti români contemporani", a apărut cu titlul "Vindecările", asa cum poeta si-a numit volumul de debut din 1976, iar motivatia pare să fie, după mărturisirile Doinei Uricariu, aceea că nedreptătite fiind de cenzură, poemele din cartea de debut trebuie repuse în drepturi.
"Volumul Vindecările a fost tăiat, au dispărut multe versuri, cuvinte si mai multe poeme, dar nu contine nici un vers închinat partidului, realitătilor festivisto-comuniste", spune Doina Uricariu într-o notă de subsol.
Altă explicatie a alegerii titlului ar putea fi si faptul că "Vindecările" au multe conotatii care se regăsesc în toată poezia scrisă de Doina Uricariu. Vindecările asteptate, căutate de autoare au loc într-un spatiu al iluziei, al utopiilor unde se refugiază din fata realitătii.
Refuzul de a exprima în cuvinte realul tine de oroarea poetei fată de locul comun, iar rezultatul este o poezie complicată, pretioasă, cu imagini originale, căutate în care însă se pierde din vedere ideea, sentimentul.
Expresivitatea maximă nu înseamnă în cazul acestei poezii si tensiune înaltă, preferinta pentru baroc neconducând neapărat si la complexitatea gândului. Poezia Doinei Uricariu ă asa cum se vede si în antologie ă a fost de la început ermetică, a mizat pe juxtapunere. De la un volum la altul ă mai ales în ultimile si în ceea ce scrie acum, fraza poetică s-a schimbat, a căpătat coerentă si raporturi de coordonare fară ca prin asta să se realizeze o coerentă a ideilor, sensurile plutesc în aceeasi nedeterminare ca la început.
Atractia pentru expresia sofisticată, socantă uneori, extrem de poetică, dacă mă pot exprima asa, se consumă într-un spatiu familiar, terestru, fără a avea însemnele absolutului. Frisoanele poetei nu sunt dat
