Cu destul timp inainte de alegeri, PDSR este pe cale de a deveni victima propriei ascensiuni in sondajele de opinie. In primul rind, partidul lui Ion Iliescu trece printr-o criza de crestere. Dupa ce si-a insotit revenirea cu o radicalizare a mesajelor, radicalizare care l-a adus in aproprierea PRM, PDSR nu mai poate alimenta cu usurinta, pina la alegeri, propriul mesaj politic, deja dus la limita suportabilului, pentru a intra pe o panta ascendenta in campania electorala. In al doilea rind, PDSR a interpretat revenirea in sondaje ca o validare a propriei guvernari si a propriilor politici. Deci, si a vechilor lideri. Victima a imaginii exagerate despre sine, redevenit "alternativa", PDSR nu a facut nici un efort de restructurare interna. "Succesul" a fost servit pe tava de guvernarea CDR-USD-UDMR, care plateste tribut nu doar propriiior greseli, ci si reformei, pe care PDSR nu o facut-o la vremea lui. Liderii partidului, neschimbati, au continuat sa emane un manunchi de mesaje populiste, deseori imposibilitati tehnice, de o toxicitate deliranta. PDSR a ratat astfel sansa adoptarii unei doctrine social-democrate moderne, oneste, care sa izoleze ofertele demolante economic. Transformat de sondaje in alternativa la vot, PDSR nu a reusit sa se constituie si in alternativa credibila la guvernare. Etatist, birocratic, protectionist si mai cu seama populist, PDSR readuce el insusi termenii luptei impotriva cripto-comunismului la configuratia din 1996. In al treilea rind, PDSR a adoptat in opozitie un comportament de tip totalitar, care nu poate fi neglijat ca factor de anticipare a modului cum va arata o viitoare guvernare a partidului. Amenintarile cu represalii impotriva agentilor reformei care strica economia de stat pe care o iubeste PDSR sint un exemplu. Un altul este amenintarea, probabil fara precedent intr-o democratie, cu schimbarea totala a cadrului legislativ ad