Cartea potrivită la momentul potrivit ă acesta ar fi principiul căruia i se supune cea mai proaspătă scriere a eternului candidat german la Nobelul pentru Literatură, Günter Grass.

În vara aceasta, Editura Steidl a lansat, cu impresionante eforturi publicitare însotite de un impetuos ecou critic "avant la lettre", volumul intitulat Mein Jahrhundert ă "Secolul meu". Este aproape neîndoielnic că cele 100 de istorioare care alcătuiesc cronica personală a acestui veac nu ar fi atras atît de intens atentia mass-media, dacă Günter Grass nu s-ar fi numărat printre putinii scriitori mari în viată ai republicii federale. Fiindcă, dincolo de oportunitatea indiscutabilă a scrierii de fată, există un anumit orizont de asteptare în care orice carte este proiectată. Iar acesta este foarte înalt, în cazul autorului Tobei de tinichea.

Lectura surprinzător de abundentelor recenzii la cartea lui Grass, publicate în intervalul zilelor care au precedat lansarea volumului în librării, trădează în tabăra criticilor literari simptomele unor asteptări nu tocmai satisfăcute. Într-o lume în care cititorii conectati voles-nolens la foarte diversificata retea de informatii si-au pierdut "inocenta primordială", acest fapt nu rămîne lipsit de urmări. Se poate însă foarte bine întîmpla ca o carte prost primită de critica de specialitate să se bucure de succes la publicul larg si chiar la cel cultivat. Ceea ce s-a si petrecut cu ultimul roman al lui Günter Grass Ein weites Feld ă "O poveste lungă" ă considerat prima scriere epică de anvergură de după unificare. Făcut literalmente "praf" în paginile influentului săptămânal "Der Spiegel", romanul s-a vîndut foarte bine, iar Günter Grass a făcut săli pline în turneele de lecturi publice.

Acum, nedorind să lase la voia întîmplării accesul publicului la această nouă carte a lui Günter Grass,