Acum vreun an, la Târgul de Carte de la Teatrul National, un băiat buflei, netezindu-si căruntetea cu cărare pe mijloc, mi-a cerut timid un autograf pe volumul "Copiii fiarei". L-am privit lung, încercând să-i deslusesc pe figură răutatea cenusie cu care mă insulta în scris. Nici urmă. Omul părea conciliant, chiar prietenos. Apoi, într-un moment greu pentru mine, procesul cu Dejeu, m-a sustinut, mergând cu exageratiunea constientă până la a mă considera drept un posibil bun ministru de Interne. Toate acestea în "Contrafortul" său din "România literară". Cu vreo 2-3 luni în urmă însă, iată că dl Mihăies, altfel un eseist remarcabil, propune aceleiasi reviste un atac desfăsurat cu mijloace tip "România Mare" la persoana subsemnatului, pe tema asa-zisului meu "nationalism". Directorul si directorul-adjunct al "României literare", domnii Nicolae Manolescu si Gabriel Dimisianu, refuză cu delicatete textul. Drept care, dl Mihăies, posedând un program bine însurubat în occiput, trece la ceva mult mai grav, si anume denigrarea ziarului "Adevărul".

Eram convins că am devenit, după atâta vreme, insensibil la orice ticălosie tipărită. Eram convins, pe de altă parte, că mizeria umană în toate mucilagiile ei verzui si tremurătoare, asa cum se întinde pe foile "Atacului la persoană" sau ale "Academiei Catavencu", nu îsi va găsi vreodată locul în paginile unei publicatii de înaltă tinută culturală cum este "România literară". Este meritul d-lui Mircea Mihăies de a-mi fi clătinat aceste convingeri.

Cu metode specifice presei staliniste, având la bază principiul "Dacă partidul o cere, demonstrăm orice pornind de la orice", dl Mihăies fabrică din câteva trăsături de condei un proces de intentie înmărmuritor. Pentru că "Adevărul" publică, pur si simplu, pe prima pagină stirea că ministrul de externe maghiar Mártonyi Ianos a pledat la Pari