Melc, melc, codobelc. Uf, Matusalem al meu iar a disparut! Nu l-ati vazut, cumva? E maroniu si are cornite. Ah, da! si e un melc. Din aprilie, balconul apartamentului nostru gazduieste doi melci, carora de o luna li s-a mai adaugat unul. Dada a fost primul venit in familie. Inainte de a-l adopta, asc...

Melc, melc, codobelc

Uf, Matusalem al meu iar a disparut! Nu l-ati vazut, cumva? E maroniu si are cornite. Ah, da! si e un melc. Din aprilie, balconul apartamentului nostru gazduieste doi melci, carora de o luna li s-a mai adaugat unul. Dada a fost primul venit in familie. Inainte de a-l adopta, ascultasem amuzata relatarile unei colege despre "vecinul" ei de apartament - melcul Mitica. Si uneori as fi vrut sa iau acasa cate unul din melcii care ieseau pe trotuar dupa ploaie, fiindca stiam ca multi vor fi striviti din (ne)bagare de seama. Impulsul decisiv a venit abia la Pasti, cand l-am pierdut pe Catelu’ si am decis ca trebuie sa-l inlocuiesc cu o vietate pe care familia mea s-o accepte in casa.

Dada e animalul de casa perfect: nu trezeste vecinii, nu trebuie scos la plimbare, nu are purici, nu roade papucii sau mobila, nu se balaceste in vasul cu apa. L-am cules dintr-un camp de ciubotica cucului si l-am lasat sa se plimbe pe mana mea, pana cand a obosit si s-a retras la odihna in casuta lui alba cu dungi maronii. Incepand din acea zi am incercat sa-l observ, fiindca nu stiam nimic despre melci, in afara descantecului copilariei: "melc, melc, codobelc".

Ei bine, am aflat ca melcii par sa aiba perioade lungi de hibernare, in care se inchid temeinic in cochilie si nu le pasa de nici o formula magica. Dada parea sa fi intrat in una din aceste perioade atunci cand l-am adus acasa, dar eu m-am speriat ca a murit vazandu-l ca nu-si schimba locul zile in sir. Mama credea acelasi lucru si s-a gandit sa-mi aduca alt melc. Dar ce