Palatul de Justitie. Ora 10. Luni. Trepte. Pe trepte - oameni. Unii discuta, altii fumeaza, unii se intilnesc, altii se despart. Forfota. Intru in cladire si-mi fac loc printre alti oameni care, la prima vedere, mi se pare ca nu fac altceva decit sa aglomereze holul parterului... asteptind... Ma opresc linga fisier si ma alatur lor in asteptare. Imi trebuie un minut sa ma obisnuiesc cu aerul inchis din incapere si, dupa ce, in secunda 61, ii multumesc lui Dumnezeu ca e interzis fumatul, incep sa observ ca si aici unii discuta, altii fumeaza, unii se intilnesc, altii se despart... Si cu totii asteapta. Linga mine, pe o banca sta o batrinica care-si sprijina pe picioare o cirja. Descumpanita, imi marturiseste: "fara avocat, mama, nu poti face nimic". Pensia mica si onorariile mari ale avocatilor o impiedica sa plateasca pentru serviciile lor intr-un litigiu pe care il are cu un vecin pentru o bucata de pamint.
Intru intr-o incapere alaturata unde se judeca un proces de divort. Acelasi aer inchis si oameni care asteapta. Pe banci sau stind in picioare: asteapta. Poate un alt proces. Poate o hotarire judecatoreasca...
Ora 12. Etajul 6. Tribunalul Militar. Pe rol procese de vatamare corporala, dezertare, furt, purtare abuziva... Soldatul Vasile Cercel este acuzat pentru dezertare in perioada 26 august - 1 septembrie. Procurorul cere pedepsirea inculpatului conform art. 332, alin.1 din Codul Penal. Avocatul apararii solicita achitarea sau, in conditiile pronuntarii unei pedepse, sa se acorde circumstante atenuante, avind in vedere ca inculpatul nu e recidivist. Judecatorul anunta o asteptare de doua ore pentru pronuntarea sentintei.
Si, intre minutul 1 si minutul 120 al acestei noi asteptari, intre parterul si etajul al saselea al Palatului de Justitie, vor fi alte procese, alte asteptari. Viata la Tribunal pulseaza intre doua asteptari, provocind
