As vrea să nu fiu suspectat de porniri partizane dacă voi sustine că în anii post-decembristi afirmările cele mai impunătoare în roman le datorăm câtorva exponenti ai generatiei din care eu însumi fac parte. Constatarea este de altfel la îndemâna oricui. Nicolae Breban, ca să exemplific, este autorul trilogiei Amfitrion (1994), după care a venit cu Ziua si noaptea (1998), primul volum al unei tetralogii în lucru. Dumitru Tepeneag a dat în 1996 Hotel Europa si în 1998 Pont des Arts (apărut întâi în Franta, în traducerea lui Alain Paruit), acestea fiind primele două tomuri ale unui vast ciclu epic. Urmează al treilea, Maramouresch, din care deja revistele publică fragmente. Anul acesta, la începutul verii, a apărut masivul roman al lui Augustin Buzura Recviem pentru nebuni si bestii, scriere prin care autorul reintră în scena propriu-zis literară, după 11 ani de absentă.

Despre cărtile amintite ale lui Breban si Tepeneag, cu exceptia uneia, am avut prilejul să-mi spun părerea la aparitie. Voi nota acum câteva impresii despre noul roman al lui Augustin Buzura, prozatorul a cărui evolutie am urmărit-o de aproape, de-a lungul anilor, în cam tot ce a tipărit.

Primii comentatori ai Recviemului pentru nebuni si bestii au întâmpinat cartea ca pe un eveniment al literaturii din ultimii ani si al vietii noastre literare. Alex. Stefănescu a vorbit, în cronica din "România literară", despre "revenirea spectaculoasă" a prozatorului, si la fel, în "Adevărul literar si artistic", tânărul critic Daniel Cristea-Enache: "această recentă si spectaculoasă aparitie editorială". Pentru Tudorel Urian, în "Cuvântul", cartea în discutie reprezintă o "revenire în fortă" a lui Augustin Buzura.

În parte aceste reactii se explică prin lungul interval lăsat neacoperit de prozator între cartea sa anterioară (Drumul cenusii, 1988) si cart