Domnul Michael Shafir se însală cînd consideră (România literară, nr. 36/ 1999) că s-ar afla "în pozitia domnului Jourdain". Dacă acesta din urmă a devenit celebru fiindcă nu stia ce comite, dl Shafir stie foarte bine ce face, de cînd a declansat, mai an, vînătoarea de vrăjitoare antisemite. În Reabilitatul, dl Shafir refuză încă o dată să discute la obiect si renuntă, din nou, la politologie spre a se dedica, de data aceasta, intrigologiei.

În căutare de aliati pentru ceea ce nu a putut produce pînă acum nici o dovadă ă antisemitismul României literare si rinocerizarea unor Nicolae Manolescu, Mihai Zamfir si Dorin Tudoran ă dl Shafir mă acuză că în persoana celui numit reabilitologul Sforărici Arvunescu (România literară nr. 33/ 1999)

l-as fi plasat pe dl Vladimir Tismăneanu. În afara faptului că, asemeni lui Sforărici, dl Tismăneanu locuieste într-o capitală, e greu de înteles ce asemănări convingătoare a găsit dl Shafir între Arvunescu si dl Tismăneanu. "Perspicacitatea" dlui Shafir care mă face să mă întreb cum de nu a recunoscut-o Domnia-sa si pe dna Doina Cornea (ori chiar pe Maica Tereza) în rîndurile în care vorbesc despre profetologul Silviu Brucan? Fiindcă nu poate indica nici o asemănare între Sforărici si dl Tismăneanu, dl Shafir dă o explicatie sui generis acuzatiei pe care mi-o aduce: "numai cei ce nu îl cunosc pe domnul Tudoran nu l-au recunoscut pe Vladimir Tismăneanu." De obicei, lucrurile stau invers. Un criminal poate fi depistat după portretul robot pus în circulatie de Politia care îl caută, si nu după trăsăturile (fizice si morale) ale celui ce a desenat portretul. Că dl Shafir îl vede în Sforărici pe dl Tismăneanu s-ar putea explica poate prin ceea ce crede cel dintîi despre cel de al doilea; subconstientul, asa cum am fost preveniti de mult, e o fiară greu de îmblînzit. Întrebarea dlui Shafir, dacă am dorit să