În România functionează încă principiul (?) secretului de stat, după care tot ceea ce e important trebuie tinut într-un mister total. În zadar, parcă, se vorbeste despre transparentă, ea nu reuseste să disloce prea mult secretomania ca stare de spirit. Iar când face valuri totusi, în urma ei rămân, evident, numai dez-văluiri, efecte partiale ale unor în-văluiri.
Jung scria despre faptul că o colectivitate (asociatie) se coagulează cel mai temeinic în jurul unui secret. Secret presupus, ori secret real - nu e nici o deosebire atunci când fascinatia lui centripetă se exercită în jur. Dar nu exagerăm oare persistând în această înclinatie? Să observăm că noi nu avem un secret, care să ne conducă la o convergentă, la o conjugare; noi avem o inflatie de secrete care ne despart si ne pulverizează orice simt al perspectivei reale si al organizării. Câte milioane are populatia României - aproape tot atâtea mistere. Omul - si misterul. Ne suntem nouă însine, de altfel, câte un mister.
Jung poate să ne mai astepte: suntem în curs de a elabora o serioasă erată, sau adăugire - cât un volum, în care se va vedea cum sentimentul colectiv al unui mister împărtăsit, care face să functioneze orice angrenaj social într-o strictă realitate poate fi întors pe dos, ca o formulă copiată începând cu sfârsitul. Populatie & societate este titlul unei publicatii despre care până mai ieri nici nu am stiut că există. Ea are 8 pagini si este "periodic al Centrului de Cercetări Demografice al Academiei Române". Nr. 5 pe sept.-oct. 1998 contine doar trei articole, semnate de acad. Vladimir Trebici, Elena Cristina Brădătan si Vasile Ghetău. Non multa, sed multum: "circulara" se citeste cu sufletul la gură.
Primul dintre articole, intitulat "Este nevoie de o constientizare globală în legătură cu tendintele demografice", se bazează pe date f
