"Dacă ar fi putut, ar fi lucrat 24 de ore pe zi"

În 1946, când totul se prăbusea în România, un avocat din Bucuresti, în vârstă de 28 de ani, îsi sustinea la Universitatea din Cluj teza de doctorat cu titlul Românii si ideea federalistă, în care demonstra, printre altele, cu argumente istorice, vocatia europeană a tării sale. El ignora cu seninătate prezenta pe teritoriul românesc a trupelor de ocupatie sovietice si evoca momentele de afirmare a aspiratiei românilor de a se integra în diferite grupuri de tări europene (balcanice, dunărene etc.) si, în perspectivă, într-o Europă unită.

Avocatul se numea George Ciorănescu si nu era doar un avocat, ci un intelectual umanist cu o viziune modernă asupra organizării comunitătilor omenesti. De altfel, în 1947, el îsi va lua si licenta în filosofie, iar această completare a pregătirii sale intelectuale va fi doar începutul unei lungi cariere de adult studios (va urma, la un moment dat, si cursurile prestigiosului Institut des Hautes Étude Internationales din Paris.

George Ciorănescu s-a născut la 19 martie 1918 în comuna Moroieni din judetul Dâmbovita, ca al nouălea si ultimul copil într-o familie de învătători (toti cei nouă copii se vor ilustra în munca intelectuală; maximum de notorietate îl va atinge profesorul si scriitorul Alexandru Ciorănescu). În 1947, total inaderent la comunism, se expatriază, stabilindu-se la Paris. Acolo participă cu fervoare, punându-si la contributie spiritul doctrinar, la miscarea internatională democrat-crestină si se angajează în animarea vietii culturale a exilului românesc (inclusiv ca membru marcant al Fundatiei Regale Universitare Carol I din Paris). În 1954, devine deputat în primul Parlament european (cu sediul la Viena) si în această calitate denuntă oprimarea tineretului de către regimurile comuniste din Europ