Crescut într-un spaţiu multietnic şi poliglot, s-a întîmplat să mă mut de curînd într-un centru universitar cu o bogată tradiţie culturală. Cele mai mari probleme le întîmpin atunci cînd asist sau particip la discuţii despre specificul naţional şi, prin urmare, despre străini. Despre unguri, ţigani, dar mai ales evrei. Numiţi inevitabil "jidani", cu degajare, cu invidie sau chiar cu o uşoară duioşie. Pentru a-i ajuta pe cei care se întîmplă să ajungă în aceeaşi situaţie, fie în faţa unui intelectual rafinat în alte privinţe, fie în faţa lui nea Costică mustăciosul, care intră în vorbă cu tine pe cînd îţi bei liniştit cafeaua într-un local, m-am gîndit să le ofer un Mic ghid de conversaţie uzuală despre evrei. 1. Conspiraţia iudeo-masonică. Se invocă în mod repetat Protocoalele înţelepţilor Sionului, precum şi alte volume de acest gen (încercaţi pe la tarabele cu cărţi Hitler contra Iuda, Conspiraţia mondială... etc.), se vorbeşte nemăsurat şi amestecat despre kabbalism şi marea finanţă (vezi mai jos), despre bancherii evrei din America (cei care impun ordinea mondială, politica S.U.A., intervenţiile NATO şi pauperizarea României), despre iudeo-masonerie. Cărţile amintite pot fi înlocuite cu lectura unor ziare cunoscute prin românismul lor exacerbat. Nu se recomandă să puneţi la îndoială autenticitatea Protocoalelor..., cel mai puternic argument în favoarea amintitei conspiraţii. Ele trebuie să fie adevărate, pentru că există şi chiar au fost traduse de un preot român, Ioan Moţa pe numele lui (parcă a fost şi legionar, dar ce să ne pierdem în amănunte...). 2. Marea finanţă evreiască. Subiect strîns legat de conspiraţia universală. Sînt amintiţi bancherii americani, care conduc din umbră SUA, NATO, FMI, ONU, UNICEF, Organizaţia pentru Salvarea Urşilor Koala... Se aminteşte de negustorii evrei de odinioară ai tîrgului, ahtiaţi după banii românilor. Nu se recomand