De la Belu Zilber la Lucian Boia Atunci cînd am citit articolul d-lui Lucian Boia intitulat "Zile naţionale", cuprins în numărul Dilemei avînd drept dilemă-temă "Cazul 23 August - soarta unei zile", mi-am amintit pe loc acel pasaj, antologic, zic eu, cuprins în prima versiune a memoriilor lui Belu Zilber, pasaj ce se referă la ziua de 23 August '44 şi zilele imediat următoare. Nimic nu-l leagă aparent pe istoricul Lucian Boia de "legenda" numită Belu Zilber. Aflat la vîrsta maturităţii încă ascendente, B. Z. a fost martorul şi într-o mică măsură, nu neglijabilă, participant marginal la evenimentele petrecute la 23 August '44: în acel moment istoricul L. B. împlinea vîrsta de aproximativ... 8 luni. Între comunistul de primă oră "căzut la marxism ca la femeie" (expresia îi aparţine lui B. Z.) şi istoricul dovedind o incompatibilitate fundamentală, cu tot ce ţine de ideologie, clişeu şi idei primite, analist de mare fineţe al miturilor şi în acelaşi timp, un fermecător demolator al acestora, există totuşi, cred eu, un element, de primă mărime care-i uneşte: este vorba de un simţ profund al umorului, simţ ce nu ţine de împrejurări, ci de structura mentală a deţinătorului acestei însuşiri. La cîteva zile după 22 Decembrie 1989, nu am ezitat să afirm că, în decursul existenţei mele de pînă în acel moment, am trăit doar două evenimente istorice capitale, petrecute în proximitatea imediată: 23 August '44 şi 22 Decembrie '89. Fie că place sau nu place, declar cu deplină seninătate că, doar în acele două zile, la interval de 45 de ani, între copilărie şi vîrsta resturilor cărunţite, am resimţit, în chip aproape identic, un sentiment de mare bucurie izvorît din alte împrejurări, decît cele strict personale. Nimeni din cei ce au apucat acele zile, fie şi în copilărie, nu poate nega faptul că, imediat după 23 August şi pînă spre sfîrşitul anului '44, cînd lucrurile au înce