Campania de înfierare a manualului de istorie pentru clasa a XII-a apărut la Editura Sigma (coordonator: conf. univ. dr. Sorin Mitu, autori: prof. gr. I Lucia Copoeru, conf. univ. dr. Ovidiu Pecican, lect. univ. Liviu Ţârău şi asist. univ. Virgiliu Ţârău) a stîrnit tot soiul de reacţii. Pe mine unul m-a întristat şi m-a îngrijorat. Nefiind istoric, caut să mă abţin de la orice aprecieri privind manualul în cauză. Este de altfel primul lucru care m-a şocat în discuţiile purtate pe marginea subiectului: uşurătatea nemaipomenită cu care nespecialişti de toate calibrele s-au grăbit să formuleze verdicte. Poate că îndeletnicirea de profesor de literatură m-a adus adesea pe terenul istoriei şi mi-a format o abilitate de a desluşi "semnificaţia cuvintelor" care să mă ajute să nu mai cred, de pildă, că "romantic" trebuie să însemne ceva de genul visător sau aiurit, ins cu capul în nori, aşa cum mi s-a părut că înţelege domnul Tucă atunci cînd îi somează pe autorii manualului să se decidă: sînt Bălcescu şi Kogălniceanu romantici sau patrioţi? La o asemenea întrebare rămîi cu adevărat fără replică. Dar, repet, nu am de gînd să intru pe acest făgaş al discuţiei, întîi de toate pentru că simt că nu am căderea să o fac şi nu vreau să mă trezesc în rîndul combatanţilor de ocazie, fie aceştia detractori sau apologeţi. Este pentru mine limpede ca lumina zilei că despre calitatea ştiinţifică şi didactică a manualului incriminat nu se pot pronunţa în cunoştinţă de cauză decît oameni cu pregătirea necesară - ca să nu mai vorbesc despre disponibilitatea elementară de a vrea să afle şi să priceapă o serie de lucruri absolut indispensabile pentru formarea unei judecăţi corecte: ce indică programa de istorie de clasa a XII-a, cum se raportează această programă la ansamblul predării istoriei, naţionale şi universale, pe parcursul întreg al şcolarizării, de la clasele primare la bacal