Printre trenurile care străbat întreaga ţară, "Personalul" a rămas un fel de "cenuşăreasă" feroviară. "Personalul" nu va corespunde niciodată oamenilor de afaceri, celor care vor să ajungă cît mai repede şi fără probleme la o destinaţie. "Personalul" circulă pe rute mai lungi sau mai scurte şi este frecventat de o categorie aparte de oameni, pentru care acest tip de tren reprezintă într-adevăr "transport" sau "călătorie". De obicei "Personalul" întîrzie sau aşteaptă în cîmp să fie depăşit de "Accelerate" şi "Rapide", iar vagoanele se prezintă sub formă de "bou-vagon" (fără compartimente, tip autobuz) sau de vehicul nivelat ergonomic - demisol, parter, etaj. Indiferent de concepţia construcţiei vagoanelor, populaţia este aceeaşi şi acelaşi este şi "naşul", binevoitor şi "de gaşcă", pentru care cererea clasică "Biletele şi legitimaţiile de călătorie, vă rog!" este doar formală, fapt ce se întîmplă deoarece "Supra-controlul" se axează pe trenurile "scumpe", unde într-adevăr ar putea constata infracţiuni. "Personaliştii" sînt, în general, navetişti, locuitori ai oraşelor mici sau mai mari, care au cîte o slujbă oarecare prin diverse puncte de ţară obscure. Pentru ei călătoria cu trenul este o adevărată plăcere. Se discută "ca-n tramvai" despre politică, educaţia copiilor, fotbal şi noutăţi locale. Femeile tricotează cu sîrg, iar printre bărbaţi mai apare cîte o sticlă de vin sau ţuică "ca să nu se stea degeaba". Mai îngrijorătoare pentru oficialităţile "Personalului" sînt găştile de muncitori, adunaţi prin vreo haltă care, conformîndu-se spiritului de grup mai strigă pe cîte unul rămas în urmă: "Hai Vasile, lasă berea aia că pleacă trenu'!" sau îl acostează pe naş: "Opreşte, bă, trenul, că ne mai vin tovarăşi de la fabrică!" Odată urcaţi, cu toţii se cuminţesc şi coboară unul cîte unul la următoarele staţii,

după ce se lamentează între ei "cît de grea e viaţ