Complexul Zidului chinezesc nu a dispărut. Dovadă, limitele administrative, frontierele politice, bornele dintre state care au tendinţa de a dura, chiar de a se eterniza. Fernand Braudel era de părere că istoria are tendinţa de a înrădăcina frontiere, ca şi cum acestea ar fi rezultatul unor accidente naturale... Potrivit istoricului, ar fi necesar ca aceste frontiere să fi avut un timp prealabil spre a se înrădăcina. Plantînd în jurul casei sale din Savoia butaşi de plopi aduşi din Canada, Braudel avea să constate că după trei decenii vegetaţia devenise copleşitoare, plopii riscînd să formeze adevărate bariere. Aspectul - cu toate că are similitudini cu evoluţiile politice ale statelor - nu este identic. Treizeci de ani nu înseamnă nimic pentru înrădăcinarea unei frontiere. "Sînt mai mult de trei decenii de cînd au fost trasate frontierele de la Yalta (în inima Europei)", scria Braudel la începutul anilor '80. "Va trebui să treacă mai mult de un secol pentru a se putea vorbi de durabilitatea lor"(vezi L'identité de la France. Espace et Histoire, ediţia a II-a, Flammarion, 1990, p. 315). Schimbările petrecute în 1989 şi în anii următori prin colapsul regimurilor comuniste din Europa de Est şi prin dispariţia Uniunii Sovietice, împărţirea Cehoslovaciei în două formaţiuni administrativ-teritoriale distincte, formarea statelor etno-naţionale pe ruinele fostei federaţii iugoslave şi reunificarea Germaniei confirmă îndoiala învăţatului cu privire la stabilitatea frontierelor trasate la Yalta. Premoniţii? Experienţa omului de ştiinţă deprins să analizeze, să compare şi să interogheze în linişte trecutul şi prezentul nu poate fi neglijată. Braudel era un prea bun cunoscător al rostului «duratelor lungi» (definise şi pusese în circulaţie acest concept) ca să nu observe temeinicia ori fragilitatea unor frontiere, existenţa naturală sau aceea artificială a bornelor inter