Ca refren, "acum zece ani" sau "inainte" ajunge, in mina si mai ales gura profesionistilor puterii, din vorba o veritabila arma; "inainte era mai bine" (oare?), "acum 10 ani am fost pacaliti" (chiar asa?) sint numai citeva din judecatile cu pretentii emise de unii din sferto-doctii care populeaza, spre cinstea exemplului despre cum nu trebie sa fii sau sa faci, holurile puterii.
Din nefericire, un simbure de adevar inca mai rezista uituceniei memoriei. Poate era mai bine inainte? Poate; cert este ca, acum, ciinii vagabonzi au o ilustra aparatoare - Brigitte Bardot - in timp de sutele/miile de copii ai strazii beneficiaza din plin de structurile mafiote care "afaceresc" mila publica. Exemple mai sint, pina la similitudinea cu grotescul neaos romanesc. Unde sintem, nu stie toata lumea, dar o simte - mai dihai in buzunare decit in biologic; unde am fost, ce am fost, este deja istorie, iar timpul n-a apucat sa stearga din memoria colectiva exemplele sclavilor moderni ai socialismului. Pe undeva, cred ca ne trebuie un Moise - sa ne rataceasca cam 40 de ani prin deserturi, cele capitaliste, cele in care salariile sint enorme si umbla ciinii cu covrigi in coada - sa ajungem un popor fara memoria imediatului trecut. Fara exemple.
Fara CHESTII de genul "era mai bine inainte".
Fara chestii "ce-am ajuns".
Pentru ca astea, chestiile astea, o sa ne opreasca intotdeauna, indiferent de conditii, sa vedem ca problema e nu ca lui cutarica i-a "inflorit" o vila pe nu-stiu-unde, ca are bani/amante (strasnic om, nu?), ci ca mentalitatea (cine dumnezeu o fi inventat mentalitatea?!), dorul de inainte (care "inainte" era mai bine decit "inaintele" pe care o sa-l spunem nepotilor nostri, ceva mai liberi sau mai deschisi la minte, si poate mai bogati, exclusi din actualul paradox romanesc - saraci in tara bogata) sau alte gogorite o sa ne opreasca sa privim adev
