Gugustiucii. Prin anii 60 s-a realizat filmul "Un suras in plina vara", in care tanarul pe atunci Sebastian Papaiani avea o replica: "Gugustiuc, eu sunt turc!". Marturisesc ca pana atunci nu am auzit de aceasta pasare si nici cantecul ei sacadat: "Gugustiuc, gugustiuc!&...
Gugustiucii
Prin anii 60 s-a realizat filmul "Un suras in plina vara", in care tanarul pe atunci Sebastian Papaiani avea o replica: "Gugustiuc, eu sunt turc!". Marturisesc ca pana atunci nu am auzit de aceasta pasare si nici cantecul ei sacadat: "Gugustiuc, gugustiuc!".
In ultimii ani, au inceput sa apara insa din ce in ce mai multe pasari asemanatoare porumbeilor, ceva mai mici, de culoare cenusie si foarte curate, care-si cautau hrana pe la tomberoanele cu gunoi sau pe langa blocuri. Nu le-am acordat prea mare importanta pana intr-o zi cand, udand florile de pe balcon, intr-un ghiveci mai mare, am observat un out de pasare, peste care din nebagare de seama turnasem apa rece. Mi-a parut foarte rau si, desi nu sunt superstitioasa, mi-am pus o dorinta: daca pasarea va reveni sa mai faca oua in ghiveciul de la balcon, dorinta mea se va realiza.
N-a trecut mult timp si printre ghivecile noastre a aparut un cuib construit numai din sarme si paie groase, fara nici o pana sau materiale textile, asa cum folosesc pasarelele la construirea cuiburilor. Apoi, o pasare ceva mai mica decat un porumbel s-a instalat pe cuib si nu l-a mai parasit. Am urmarit-o in limita timpului nostru liber si am reusit sa vedem ca avea doua oute. Dupa 14-15 zile au iesit doi puisori mici, pufosi si galbeni. In circa doua saptamani, puisorii au crescut vazand cu ochii, ajungand la marimea parintilor. Dar pentru aceasta, cata truda si grija din partea celor doi gugustiuci! Zilnic ii hranesc de cate 4-5 ori, oferind privitorului un adevarat spectacol: ambii pui isi introduc cioculetele
