•Victimele tranzitiei ratacesc ignorate prin "Dallas" -u iesean

Exista undeva la marginea cartierului Dacia, pe malul sting al riului Bahlui ,o adunatura de bordeie si baraci din chirpici. Asezarea este numita de catre locuitorii sai "Dallas", si asta nu pentru ca rivalizeaza prin bogatie si exuberanta cu celebrul oras texan al familiei Ewing, ci pentru ca acest "cartier" reprezinta, poate, culmea saraciei din "orasul culturii". Trecind peste ceea ce se vede cu ochiul liber am incercat sa aflam cine si mai ales cum locuieste in aceasta parte a Iasului uitata de autoritatile locale.

Am intrat pe prima poarta iesita in cale, facuta din bucati de plasa metalica de diferite marimi gasite prin containere, si am ajuns la o familie. Capul ei, nea Gheorghe se chinuie de o vara intreaga sa-si ridice o cosmelie din chirpici de cinci pe patru metri (asta find mult mai mare decit cea anterioara, care nu masura sase metri patrati in care a locuit inpreuna cu familia sa din sapte membri, din 1994). "Acum au mai ramas doar doi din cei cinci copii. Fiica mea cea mare a reusit sa plece in Grecia, pe un baiat il creste un frate de-al meu , iar altul se afla in grija fundatiei xSf. Iosifa ne-a spus nea Gheorghe care nu a vrut sa-si divulge numele intreg de frica autoritatilor. Nimerisem rau, sotia sa tocmai se intorsese de la unul din fii care fusese accidentat grav cu o seara inainte si se afla la sectia de reanimare ."Nu stiu cine l-a lovit! Iar daca as avea bani l-as da in judecata! Dar nu am! Ce mai la deal la vale, pe noi nu ne apara nimeni!"ne-a mai spus nea Gheorghe. Singurul venit al familiei sint doua alocatii, iar citeodata mai cistiga ceva bani stringind metalele de pe la gunoi pe care le vind centrelor de colectare. Maninca aproape in fiece zi ciorba de fasole sau de cartofi.

"Am dorim sa ne angajam, dar nu ne primeste nimeni c