"Bunicul imi spunea povesti...", zic copiii, in incercarile de aduceri aminte despre copilarie, bunici si povesti. Virstele inocentei coloreaza, deseori cu multa, prea multa chiar, generozitate, spatiul interior al copiilor cu "binele si raul, iar lupta e cistigata, inevitabil, de BINE, sau de Fat-Frumos"; nedrept de multe povesti in care binele invinge, in ciuda, sau in contrapartida cu realitatea.
"Povesti...", auzi pe cite un grangure al zilei, calchiind, peste 50 la suta, comportamentul de copil-scolar prins cu mita-n sac de doamna invatatoare, atunci cind face referire la cite o chestie de importanta nationala sau locala. "Alea", adica spusele interlocutorilor, sint povesti; realitatea a fost arestata de sinele aflat in fata ta. Si de multe ori, cam asa e; realitatea se muleaza pe dorintele, credintele sau idiosincraziile celui care vremelniceste functii, destine si nevoi.
Curios, chiar ciudat, cum istoria face viraje, se-ntoarce si scirtie a explicatii false pe la toate incheieturile si curbele sub presiunea celor aflati la volanul puterii; cutare fapt/decizie, luat sub imperiul nu-stiu-carui-moment, este explicat, disecat, analizat, pus sub lupa si formol - pentru ca, in cele din urma, sa se demonstreze ca de vina a fost fie pragul casei (prea inalt), fie tocul usii (prea ingust), fie o cearta casnica sau extra-casnica sau andro-pauza, sau mustele descoperite, prea tirziu, in cafeaua de dimineata.
Puternicii zilei sint doar oameni.
Care au fost cindva copii ce au crezut in povesti si apoi n-au mai crezut, si au ajuns, accident al istoriei imediate, undeva, cineva.
Si care incearca sa ne povesteasca "Cind vom ajunge noi la putere..."
Dan Vlas
"Bunicul imi spunea povesti...", zic copiii, in incercarile de aduceri aminte despre copilarie, bunici si povesti. Virstele inocentei coloreaza, deseori cu multa, prea multa
