Incet si greu, pe Muntele Athos monahismul romanesc reinvie. Ca orice calugar athonit, parintele Varsanufie e smerit. Nu vrea sa i se pomeneasca numele si nici sa i se dea poza in ziar. Daca a acceptat sa vorbeasca cu noi, asta s-a intamplat ca un prinos de multumire pentru cititorii revistei noastre...
Incet si greu, pe Muntele Athos monahismul romanesc reinvie
Ca orice calugar athonit, parintele Varsanufie e smerit. Nu vrea sa i se pomeneasca numele si nici sa i se dea poza in ziar. Daca a acceptat sa vorbeasca cu noi, asta s-a intamplat ca un prinos de multumire pentru cititorii revistei noastre, care din putinul lor au ajutat Schitul Lacu sa porneasca lucrarile de consolidare a bisericii si chiliilor. Desi am mai scris despre Sfantul Munte, parintele Varsanufie ne convinge ca Tara sfintilor monahi este un subiect inepuizabil - imparatie a rugaciunii fara de sfarsit si a sperantei in mantuire
"Pe Athos, nu au ce cauta caldiceii. Ori lupti, ori renunti si pleci"
- Parinte Varsanufie, cum ati ajuns sa vietuiti in Sfantul Munte Athos? De unde anume a inceput urcusul dvs. athonit?
- Totul a inceput din Maramuresul meu natal, unde am descoperit apropierea de Dumnezeu. Adevaratul inceput il constituie, insa, Manastirea Crasna, un spatiu puternic spiritualizat, haruit meditatiei. Discreta si smerita, Crasna a devenit o manastire a celor insetati de cunoastere si nu intamplator de aici au plecat numerosi episcopi (Teofan, Teodosie, Galaction), doctori in teologie, si multime de stareti vestiti. Am invatat multe la Crasna si, dupa 1990, am dat curs imboldului launtric, plecand in Tara Sfanta, unde am petrecut doi ani in Hozev, pe locurile Sfantului Ion Iacob. Decizia de a ajunge in Athos a venit dupa moartea staretului de la Manastirea Hozev.
- Cat de grea a fost aceasta decizie?
- Ce pot sa sp
