•Ecaterina Mospanciuc are in ingrijire un fiu si propria mama, amindoi bolnavi psihici
Viata Ecaterinei Mospanciuc se petrece intre speranta si disperare. Din cei 54 de ani pe care ii are, nu stie cite zile fericte a trait. A fost mai intii perioada foametei de dupa razboi, mai apoi au fost vremurile grele in care isi duceau veacul oamenii necajiti. Poate dor anii de scoala - a fost eleva la Liceul "Mihail Sadoveanu" - sa-i fi oferit clipe de care sa-si aduca aminte cu placere. Si, poate, faptul ca a adus pe lume trei copii. Nu se anunta nimic intunecat la orizont. Fata si unul dintre baieti si-au intemeiat familii. S-au petrecut insa mai multe evenimente care au lovit nemilos in existenta acestei femei, probabil, harazita sa se sacrifice pentru cei apropiatii ei.
Prima lovitura crunta a primit-o cind Ovidiu s-a imbolnavit grav la virsta de 14 ani, cu diagnosticul de oligofrenie de gradul I, II de tip schizoactiv. A doua, petrecuta la foarte scurt timp dupa prima, a venit din partea mamei sale, Aspazia Mihaila, ramasa singura dupa moartea sotului ei. Abia iesita la pensie, dupa aproape 40 de ani de servciu la Spitalul CFR, s-a imbolnavit, avind diagnosticul melancolie deliranta pe fond evolutiv. In termeni obisnuti aceasta inseamna pierderea controlului asupra comportamentului, lipsa de discernamint, ceea ce necesita supravechere permanenta. Momentul declansarii bolii lui Ovidiu l-a determinat pe regretatul prof. dr. Petre Brinzei, directorul Spitalului Socola, la care a apelat Ecaterina, sa fie convins ca exista un precedent in familie, iar izbucnirea crizei bunici Aspazia n-a facut decit sa confirme presupunerile reputatului specialist. Ca si cum nu ar fi fost suficiente aceste necazuri - atit baiatul, cit si mama Ecaterinei locuiesc in acelasi apartament cu doua camere din strada Socola nr. 13, bloc D6 - i-a murit si sotul, bolnav
