Din noianul de ineptii, ca să nu zic mârlănii, ce ne trec zilnic pe la urechi, putine depăsesc în cinism vorbele unui celebru functionar de pe la visterie. Întrebat de ce se repede cu atâta violentă pe bugetul Ministerului Culturii, filozoful de la Finante (nu-i dau numele, pentru că nu merită tipărit într-o revistă culturală!) n-a găsit altceva mai bun decât să invoce un trist adagiu latin: "Inter arma silent musae". În traducerea sa, din grava meditatie a lui Cicero nu rămâne decât un ghiveci lingvistic oribil, o cacofonie sonoră demnă de-o tară a trogloditilor.

Care război, domnule ministru?, îmi venea să-l întreb, văzându-l la televizor urcând plin de fumuri într-un uluitor jeep tocmai iesit din fabrică. Despre ce fel de război tot îndrugă politicienii acestia, îmbuibatii acestia care dobândesc în timp record fălci de bursuc, după ce, ani de zile, arătaseră ca niste lupi înfometati? Cine cu cine se războieste în societatea românească? Oare să fi orbit într-atât încât să nu mai vadă pe ce lume trăiesc? Dacă nu cultură, atunci ce să mai oferim poporului român? Exemplul multiplicat al celor doi judecători din Craiova, pozând nerusinat în timp ce morfoleau sânul flasc al unei specialiste în sex oral? Sau îmbuibarea standard a sus-pusilor nostri, care ne compătimesc la talk-show-uri, în campaniile electorale sau din goana masinilor luxoase achizitionate, bineînteles, din birul pe idiotenia noastră?

Nu mă miră moravurile de calibani frustrati ale învârtitilor si profitorilor furisati la blidele cu fripturi si sosuri ademenitoare. Nu mă surprinde că, instinctiv, ei ar dori să transforme România într-un fel de mocirlă care să-i aducă la numitorul comun al murdăriei pe buni si pe răi, pe prosti si pe destepti. Numai că, fără cultură, ce suntem noi? Cu ce ne deosebim de alte populatii plătitoare de biruri si impozite? Ce dife