După afacerea casetei cu cei doi zburdalnici procurori din Craiova, inepuizabila realitate autohtonă ne-a oferit si un început de război între două bande, la Brasov. Cu vreo lună în urmă, în Bucuresti, a mai avut loc un mic război între două bande. Consumat noaptea, într-o singură repriză si lipsit de anvergura desfăsurării fortelor de la Brasov, aceluia nu i s-a acordat mare atentie în presă.
La Brasov însă lupta dintre valutisti si taxatori era cît pe-aci să capete niscai dimensiuni homerice, deoarece valutistii au refuzat să plătească taxa de protectie taxatorilor sindicalizati în astfel de isprăvi.
Afacerile de acest fel nu sînt o noutate. Din cînd în cînd, mai răzbate în presă plîngerea cîte unui buticar că trebuie să plătească taxă de protectie ca să nu se trezească cu prăvălia devastată. Se mai află si de nemultumirea acelorasi buticari că au de dat atentii politistilor, ca să n-aibă încurcături.
Dacă se întîmplă ca politia să mai înhate cîte un taxator care sare calul, procurorii, milostivi, îi dau drumul, pentru a fi cercetat în libertate. Motivul? Nu prezintă pericol social.
E si aici o logică. Taxatorul nu prezintă pericol decît pentru buticarii pe care îi impozitează fără stirea d-lui Remes. Dar dacă lui îi intră în cap că procuratura nu-l consideră o primejdie, vaccinîndu-l de arestul politiei, fireste că i se inflamează muschii si vrea să le arate el celor care au avut curaj să-l reclame.
Totusi ca să se ajungă la un conflict în care ar fi putut fi angrenate cîteva sute de persoane e nevoie de multe asemenea conflicte sau de o organizare prealabilă a celor două tabere. Dacă am înteles bine, asa-numitii valutisti erau cei care asteptau atacul taxatorilor. Ceea ce înseamnă că refuzul de a plăti taxa de protectie a avut loc după ce valutistii au căpătat suficient curaj pentru asta. Adică
