Acum aproape trei sute de ani, părintele Teoctist Nikoljski, alcătuitorul primei editii a Dictionarului Khazar, i se destăinuie patriarhului din Pec, povestindu-si cu mare lux de amănunte isprăvile vietii. Totul i s-a tras de la memoria sa diavolească. Tânărul monah-copist la mânăstirea Jovanja, osândit a tine minte toti ochii care l-au privit de când se născuse, va avea ocazia să-l întâlnească pe protocaligraful Nikon Sevast, armurier si iconar vestit. Chipul acestuia îi amintea de cineva cunoscut, fără însă a izbuti să-i dea de urmă: "Era pentru prima si singura oară în viată când mă trăda tinerea de minte. Si dintr-o dată mi-a apărut pricina. Era vorba de un lucru care mi-a dovedit că o arătare nelumească nu se tine minte, măcar cât alunecarea tiparului în ciocul ratei." Spre ispăsirea păcatului de a fi provocat moartea unui călugăr, modificând o cifră într-un text sfânt, Teoctist intră în slujba lui Nikon. Împreună cu care ajunge tocmai la Viena, si de-aici la Tarigrad. Amândoi se angajaseră ca pisari în slujba nobilului cărturar si războinic Avram Brancovic, diplomat-mercenar, colectionar de manuscrise în arabă, ebraică si greacă, picarro fabulos.

Odăierul gospodarului sârb era anatolianul Yusuf Masudi, "cititor în vise ori vânător de umbre", si care se va dovedi depozitarul si îngrijitorul variantei islamice a glosarului Khazar. Deloc întâmplătoare întâlnirea celor patru personaje, toate pivotând în jurul aceleiasi obsesii Khazare. Lucrurile se precipită si iau o întorsătură dramatică: Nikon aruncă pe foc desaga cu manuscrisele lui Masudi, drept care acesta deconspiră în protocaligraf făptura lui Satana. În fine, Teoctist se recunoaste în chipul lui Nikon: "Eram gemeni, ca două picături de apă, frământati din pâinea Domnului si lacrima Diavolului". Fapt e că Teoctist stia deja pe de rost continutul hârtiilor arse, partea islami