Elisa Brătianu, născută în 1870, a fost, ca o descendentă a ilustrei familii muntene Stirbey, nepoată de domn si soră a printului Barbu Stirbey, fost prim-ministru (în 1927) factotum pe lîngă Curtea regelui Ferdinand (ca prieten intim al reginei Maria), emisar, în 1944, al Opozitiei democrate la Cairo pentru a trata cu aliatii conditiile unui armistitiu. Ea însăsi fusese, pînă în 1927, în inima vietii politice românesti, de vreme ce din 1890 devenise sotia lui Alexandru Marghiloman, si, apoi, divortînd de acest fruntas conservator, s-a căsătorit, în 1907, cu Ion I.C. Brătianu. Pînă la moartea intempestivă, în toamna lui 1927, a lui Ionel Brătianu a fost efectiv în centrul vietii noastre politice. Fusese o fiintă distinsă, inteligentă, poliglotă (vorbea si scria în cel putin trei limbi străine ă franceza, engleza si germana), stiind, ca o gazdă afabilă, să primească mai tot ceea ce avea mai distins lumea politică românească, fiind prietenă a prietenilor lui Ionel Brătianu. Casele din strada Biserica Amzei, construite, probabil, între 1910-1914, devenite, după moartea sotului ei Asezămintele Brătianu, apoi Biblioteca Centrală de Stat (cîte manuscrise n-am citit acolo!), si-au recăpătat, azi, destinatia de după 1927, fiind reasezată, pe peluza din spatele vestitei case, statuia întemeietorului (păstrată totusi) creată de celebrul Mestrovici. I-a fost dat Elisei Brătianu să-i supravietuiască trei decenii ilustrului ei sot, murind în 1957, la venerabila vîrstă de 87 de ani. Ultimul deceniu l-a trăit sub comunism, fiind, după ce i s-a expropriat întreaga avere, evacuată din casa ei, de ea si de sotul ei clădită, prin octombrie 1948 (Informatiile despre acest ultim deceniu din viata ei longevivă le-am căpătat de la nepoata ei, dna Elisaveta (Safta) Varlam si strănepotul ei, dl Ion Varlam). A apucat să scoată din casa din care era izgonită ă atunci se mai îngăduia ă ceea ce