Costache Olăreanu par lui-même
Revista CALENDE face un lucru foarte bun acordînd, poate din mîndrie locală argesană, o atentie specială scriitorilor cu destine si opere oarecum înrudite cărora Dan Culcer le-a zis, în urmă cu ani, Scoala de la Tîrgoviste. Eticheta s-a lipit atît de tare încît a început să-i irite pe prietenii de o viată deveniti personalităti literare, dar, vor nu vor, numele lor vor curge mereu alăturate, din reflex, fiindcă asa au intrat în cursuri universitare si manuale scolare. Mersul acesta "cu scoala" prin istoria literaturii române contemporane are mai mult ratiuni didactice, de vreme ce deosebirile dintre magistri sînt cel putin tot atît de mari cît asemănările. * După ce a alcătuit un număr dedicat grupării, revista de la Pitesti, condusă de Dumitru Augustin Doman, a conceput cea mai recentă aparitie a sa (4 - 5) ca un număr monografic Costache Olăreanu, ce ar trebui avut în vedere de colaboratorii lui Mircea Zaciu la Dictionar, pentru informatia biobliografică de la sursă. Prezentîndu-si cu surîs subtire, sub titlul Ani, evenimente, operă, C.V.-ul (asemănător ca ton cu acela al lui Mircea Horia Simionescu, pus în deschiderea volumului de Povestiri galante din BPT), Costache Olăreanu pare multumit că nu mai e nevoit să-si mistifice autobiografia ca pe vremea comunismului, din care a "scăpat viu dar nu nevătămat". Căci "dosarul" lui nu era bun. Tatăl, avocat, a fost unul dintre fruntasii tărănisti ai judetului Fălciu, apoi prim procuror al Parchetului Dîmbovita, secretar general al judetenei PNT la Husi, arestat de două ori, în 1947, cînd refuză să dea declaratii împotriva lui Maniu, la procesul acestuia, si în 1952, cînd e trimis la Canal. * Mutarea familiei de la Husi la Tîrgoviste, unde locuieste între 1939-1945, este unul dintre evenimentele hotărîtoare în destinul viitorului scriitor. Într-un interviu din acelasi număr
