1. ORASUL. În orice dispozitie ai sosi, călătorule, la Roma, inefabila căldură a Romei te va face să te simti bine: obosit, te va odihni, îndrăgostit, te va lăsa să visezi, singur, îti va tine de urît, emotionat, te va linisti, entuziast, va sti să-ti facă surprize. Din ce e făcută căldura unui oras? Poate din pietrele lucioase pe care te poti aseza oricînd si oriunde, din fîntînile limpezi în care-ti poti cufunda mîinile sau din cele care-ti potolesc setea la orice colt de stradă, din zumzetul străzii în care e atîta gratie si Grazie, din turle rotunde sub nori rotunzi, din melodia fredonată de un bărbat într-o cafenea, pentru el însusi. În prima zi am cumpărat trei cărti postale si i-am cerut vînzătorului să-mi dea restul în monede, ca să le arunc în Fontana di Trevi. Mi-a spus că 500 de lire ăe molto" si mi-a dat niste măruntis. După cîteva minute, pe o strădută plină de turisti, în drum spre fîntînă, cineva m-a oprit pe stradă. Era vînzătorul care mi-a întins fără o vorbă cele 3 cărti postale, uitate la chiosc: stiuse încotro mergeam si bănuise traseul. Nici n-am apucat să-i multumesc.
2. Pinii din Roma. Conuri uriase cad pe străzile încinse. Plasa vegetală care acoperă Roma e de o varietate incredibilă. Palmieri si brazi, tufe încărcate de flori, pomi smăltuiti de fructe exotice, ierburi sălbatice care cresc de-a lungul Tibrului -Tevere, platani si castani maiestuosi, arbori necunoscuti uniti cu zidurile: ai impresia că piatra se înmoaie, plină de sevă, iar frunzele primesc tăria pietrei. Am cules de pe jos un con de pin care s-a deschis imediat, ca un boboc lemnos, cu miros de răsină.
3. Ruinele. Pe unele le vezi, pe altele le simti: în fatadele caselor, acoperite de ziduri noi, sub pavajul pe care calci, un oras labirintic de ruine ascuns în arhitectura luminoasă si modernă a celuilalt oras. Roma e un oras nou în
