Anca Florea este una dintre cele mai active persoane din jurnalismul muzical: dinamică, harnică, prezentă peste tot în Bucuresti, în tară, în străinătate, ea publică numeroase articole în paginile cotidianelor si revistelor, la radio sau TV. Fascinată, cum mărturiseste în prefată, de teritoriul interviului, si-a adunat între coperti o selectie din tot ce a înregistrat pe reportofon. O astfel de întreprindere poate fi doar o operatie de triere, dar autoarea s-a străduit să dea celor 155 de texte si o legătură logică prin care să le grupeze pe temeiul unei idei comune. Interviurile sunt grupate în functie de partenerii de discutie în capitole ample care cuprind artisti români stabiliti în străinătate, reveniti în tară în ultimul deceniu, intitulat "Din nou acasă"; "Întîlniri vieneze" cu artisti români si străini cu care i s-au intersectat drumurile acolo (ceea ce nu este un criteriu determinant nici pentru persoane, nici pentru continut); "Directori, presedinti, lideri" care cuprinde artisti cu functii manageriale; si din nou cântăreti români de aici si din lume; o secventă cu oaspeti străini si înfine una dedicată Oedip-ului enescian. Sistematizarea ei se sustine (chiar dacă ar exista si alte variante posibile) cu toate că pînă la urmă se ridică niste semne de întrebare: de ce unii figurează în cele două capitole diferite, în timp ce altora li se cumulează interviurile într-un singur loc? de ce printre cei din diasporă figurează studenti aflati la studii?

Paleta convorbitorilor este extrem de largă atît ca preocupări (pianisti, regizori, dirijori, cîntăreti, coregrafi, compozitori, balerine) si ca vîrstă, dar schema interioară a interviurilor este unitară: o introducere mai scurtă sau mai lungă care situează personajul si momentul, apoi textul propriu-zis, iar atunci când au fost pe bandă vreo 2-3 întîlniri la date diferite, autoarea