În seara zilei de 18 mai 1922, exact cu şase luni, jour pour jour, înainte de moarte, Proust participă, după premiera spectacolului cu Vulpea lui Stravinski la un dineu pe care prietenii săi britanici, Violet şi Sydney Shiff (traducător, mai tîrziu, al Timpului regăsit) îl organizează în onoarea lui Stravinski şi Diaghilev. Printre invitaţi - Picasso şi Joyce. Dineul e găzduit de hotelul Ritz, loc mitic atît al geografiei pariziene cît şi al celei proustiene. Hotelul din Piaţa Vend"!me, al cărui centenar a fost sărbătorit anul trecut, devenise, pentru Proust, aproape al doilea domiciliu. Era un obişnuit al recepţiilor pe care le dădea, în apartamentul ei, prinţesa Hélène Soutzo, viitoarea soţie a lui Paul Morand. Printre cei pe care Proust i-a întîlnit, cu diferite ocazii mondene, în saloanele de la Ritz se numără Gaston Calmette, contesa de Noailles, Emanuel Bibesco (acesta se sinucide, în 22 august 1917, la hotelul Ritz din Londra), Cocteau, Gabriel de la Rochefoucauld, Jacques-Emile Blanche, Walter Berry. Proust recurgea la serviciile hotelului, care îi trimitea cina prin comisionari, atunci cînd avea invitaţi acasă (în apartamentul din Bulevardul Hausmann); în ce-l priveşte, se mulţumea cu bere foarte rece şi cu îngheţată de fragi sau de căpşuni (acele "colonnes Vend"!me de glace" ori "obélisques de framboise" care, în roman, fac deliciul Albertinei). Dar să revenim la seara din 18 mai 1922. A fost prima - şi unica - întîlnire dintre Proust şi Joyce. Acesta din urmă scrisese, cu doi ani înainte, despre autorul Căutării timpului pierdut: "Am citit cîteva pagini din el. Nu-i găsesc nici un fel de talent deosebit, dar eu sînt un critic prost". La dineu, Joyce a ajuns în întîrziere (pe la miezul nopţii) şi fără frac, iar Proust, ca de obicei, a rămas tot timpul îmbrăcat în paltonul lui gros de blană. Despre discuţia dintre cei doi există mai multe versiuni, da