Poemul Ioana Pârvulescu a publicat anul acesta la Humanitas o ediţie bilingvă a primei cărţi din "Călătorul heruvimic", poem al misticului din secolul al XVII-lea, Angelus Silesius. Cherubinischer Wandersmann nu este, în fapt, un poem. E o colecţie de sentinţe spirituale, de "idei bi-versificate", după expresia traducătoarei, sau de experienţe contemplative bi-versificate. Îl putem totuşi numi poem pentru că - dincolo de rotunjimea autonomă, autoconsistentă a fiecărui distih - "Călătorul heruvimic" vorbeşte despre o unică aventură spirituală, despre o aceeaşi călătorie: de negrăitul ei e atacat printr-o puzderie de "rime", de rostiri cît mai concise, aflate la marginea tăcerii. Numai prima carte conţine 302 asemenea exerciţii de a retrage cuvîntul înspre liniştea non-manifestatului, înspre nimicul de "dincolo de Dumnezeu" (cf. I, 7), către care ţinteşte Angelus Silesius, înrudit, în îndrăznelile lui apofatice şi unitive, cu Meister Eckhart. După propria mărturisire, cartea ar fi fost scrisă, cu o rapiditate ce-l uimeşte în primul rînd pe autorul ei, în numai patru zile. Detaliul nu ţine, cred, de înregistrarea unei performanţe, nu e mirare a "poetului", oscilînd între orgoliu şi modestie, de a fi devenit vehiculul unei inspiraţii fulgerătoare; detaliul acesta e mai degrabă notificarea, întrucîtva cifrată, a faptului că textul consemnează - abrupt şi reiterat - o experienţă consumată. O experienţă deja consistentă, articulată, "încheiată" înlăuntrul fiinţei, care, tocmai de aceea, poate erupe în cuvînt - păstrînd, în fiecare din formulările ei, deplinătatea strînsă a întregului. De altfel, titlul primei ediţii de la 1657, extrem de elaborat, de sinuos şi explicit, debuta astfel: "Vorbe de duh şi încheieri în rime, întru contemplaţia divină călăuzitoare..." (Geistreiche Sinn- und Schluss-Reime zur göttlichen Beschawligkeit anleitende...). "Cuvîntul Schlus-Reime