Daca pina recent, colaborarea dintre presa si Curtea de Conturi era posibila, cu dificultatile inerente legate de intirzieri si tergiversari (lucruri peste care se poate trece cu usurinta), de acum incolo dialogul dintre partile amintite este imposibil. Lucrul este determinat, se pare, de o hotarire venita "de la centru" (nu am reusit sa aflam daca decizia a fost comunicata verbal sau este si un document care sa probeze aceasta hotarire), opacitatea totala vis-a-vis de presa putind sugera intentia de a pastra unele nereguli cit mai departe de ochiul pulicului, cit mai mult timp. Un argument este acela ca persoanele gasite responsabile de anumite nereguli, constatate de controalele Curtii de Conturi, pot fi gasite nevinovate la o instanta superioara. Dupa cum inspectorii Curti de Conturi nu au calitatea de a da verdicte, plecindu-se de la prezumtia de nevinovatie pina cind ultima instanta stabileste sentinta, nici presa nu a avut nesabuinta de a-i condamna definitiv si irevocabil pe cei prezenti in rapoartele institutiei in cauza. Deci blocarea accesului la informatie este, in acest caz ca in multe altele, pur si simplu un abuz. Pe acelasi model, Politia si Procuratura ar trebui sa nu mai ofere informatii rferitoare la cei retinuti sau pentru care s-a dispus arestarea, in cazul acestor doua institutii fiind operabila, de asemenea, "prezumtia de nevinovatie".
O data cu opacitatea vine in discutie - lucru firesc in Romania - increngatura de rubedenii pe la diverse institutii ale administratei centrale sau locale, increngatura care poate fi una din explicatiile embargoului si care este o variabila cu greutate specifica foarte importanta in fiecare control: diverse rude mai apropiate sau mai departate, rude de singe sau dobindite prin alianta, eventual gineri, cistiga o piine cinstita in astfel de institutii, unii gineri chiar in Primarie. Asa este, domnule Il
