Dacă am face o statistică a numelor proprii prezente, de două luni încoace, în presa portugheză scrisă si vorbită, Timor s-ar plasa pe locul întîi, la distantă enormă de oricare alt concurent. Întelegem bine de ce. Timp de aproape un sfert de secol, fortele ocupante indoneziene au dus - în Timorul de Est, fostă colonie portugheză - o politică de suprimare a adversarilor (reali, imaginari, presupusi ori numai potentiali). Schimbarea de regim de la Djakarta de anul trecut a modificat si datele chestiunii Timorului Oriental. Referendumul sub patronaj ONU, pe care noul Presedinte al Indoneziei a avut imprudenta să-l accepte, atribuia independentistilor, la 30 august, o majoritate covîrsitoare: aproape 80% din voturi! Furiosi în fata perspectivei de a pierde puterea, adeptii rămînerii Timorului Oriental la Indonezia au început să-i asasineze pe fruntasii pro-independentă, să treacă prin foc si sabie martirizatul teritoriu din Pacific. Masacrele au căpătat asemenea dimensiuni, încît ONU s-a văzut obligat să intervină.
Rămîne meritul incontestabil al actualului Guvern portughez acela de a fi stiut să strige "Ajutor!" cu suficientă fortă si în cele mai sonore locuri, pentru a reusi o performantă extraordinară: aceea de a coaliza contra Indoneziei întreaga lume civilizată.
Ce să mai spunem însă de agitatia pe această temă din Portugalia! Aici difuzoarele cu strigăte de protest au fost date la asemenea intensitate, încît oricare alt zgomot politic a dispărut. S-a oprit chiar campania electorală pentru alegerile de la 10 octombrie. Gata, nu mai exista decît Timorul! Restul ă să astepte!
De la o zi la alta, Portugalia a început să poarte doliu pentru Timor: statuile orasului s-au acoperit cu pînze negre, parbrizele masinilor purtau vizibile cruci, cearceafuri albe au pornit să spînzure de la aproape fiecare balcon, iar manifestatii zgomot