O surpriză ne face poetul si eseistul Ioan Tepelea prin cartea sa Republica celor 133 de zile, (Iasi, Ed. Timpul, 1998, 88 p.), ce legitimează mai putin cunoscutul său avatar de istoric. Un istoric serios, cumpătat, ce-si sustine si argumentează o mai veche preocupare ă căderea regimului de tip bolsevic, instaurat în primăvara lui 1919 la Budapesta, ca urmare a ofensivei trupelor române - în baza unei bibliografii impresionante, a cărei piesă prevalentă este colectia de Documents Diplomatiques français sur l^histoire du bassin des Carpates 1918-1932, vol. I, octobre 1918 ă août 1919, Budapest, 1993. Alături de care sunt citate arhive, memorii, amintiri si jurnale personale apartinând unor autori si actori în evenimente, români, maghiari, francezi, americani, italieni, cum ar fi Radu Cosmin, Henri Berthelot, Clemenceau, Guido Romanelii, Alexandru Vaida-Voevod, G.D. Mărdărescu, György Livan, C. Kiritescu, Scherman David Spector, Ioan Stanciu s.c.l.
Faptul că încă din 1994 apăruse o carte ce includea subiectul propriului demers (D. Preda, V. Alexandrescu, C. Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Buc., 1994), nu l-a descumpănit pe Ioan Tepelea, ferm în convingerea sa de cronicar si comentator nuantat al contextului intern si international, care a condus la faimosul import de bolsevism leninist, gestionat 133 de zile de Kun Béla în Ungaria.
Din acest punct de vedere autorul ne asigură că "lucrarea de fată este prima la noi", scopul ei fiind "completarea unui gol istoriografic". Lăsând în sarcina specialistilor să aprecieze chestiunea prioritătii ne vom rezuma la a spune că o bună parte a cititorilor români nu cunosc acest episod si conflict româno-maghiar, recuperarea lui fiind nu numai necesară, ci si o probă de atasament, în traditia istoriografiei transilvane, pentru istoria locală (Oradea, în spetă,
