Stim că sase români au murit asfixiati în cala unui vapor cu destinatia Sevilla, unde se îmbarcaseră ilegal, decisi, cu orice pret, să fugă din raiul în prag de N.A.T.O. si U.E. administrat de regimul iliesciano-constantinescian. Nu stim însă câti alti români au ajuns cu succes la destinatie. Nu stim câti se pregătesc, chiar în clipa când scriu aceste rânduri, să riste totul pentru a părăsi corabia deja scufundată a unei tări ce navighează cam de multisor fără busolă, hărti sau comandant. Cazul tragic al nefericitilor de pe "Evangelista III" ne arată că românii mor si pe corăbii ce nu se scufundă, darmite pe cele aflate demult sub apă!
În România, tragedia a intrat demult în cotidian. O clasă politică iresponsabilă, dar cupidă, nesimtită, dar plină de ifose, incapabilă, dar mimând cu nerusinare competenta au distrus si putinul care mai era de distrus după marea crimă comunistă. Mai întâi, sloganele de inspiratie nationalist-fascistă agitate în primii ani post-Ceausescu de F.S.N.-P.D.S.R. si satelitii săi ne-au instalat în dulcea iluzie a originalitătii si inteligentei noastre politice: "Stati, băieti, si nu faceti nimic, pentru că avem noi grijă de totul!" Câtă grijă au avut, se stie, dar nimeni nu mai vrea să-si amintească. De la conturile care ba apăreau, ba dispăreau ale lui Ceausescu, la contul "Libertatea", de la vilele de protocol ale partidului comunist la fabricile si I.A.S.-urile care mai produceau câte ceva (precum faimoasele vii de la Murfatlar, intrate, cu pari cu tot, în posesia unui important personaj politic ce bâzâie necontenit de zece ani încoace), totul a fost înghitit de o subtire pătură de hrăpăreti. Îi stie toată lumea, dar nimeni nu are insomnii din cauza asta!
Mai apoi, bălmăjeala privatizărilor, făcute cu o abilitate infernală, astfel încât absolut tot ce avea valoare să nu poată părăsi cercul strâmt al alesil
