Palatul Sportuilor din din orasul chinez Tianjin a fost ieri gazda unuia dintre cele mai tensionate concursurui din istoria finalelor pe echipe ale Campionatelor Mondiale de gimnastica. In ciuda unui start catastrofal, cu doua ratari la birna, romancele au avut apoi un parcurs exceptional, obtinind medaliile de aur dupa un final de infarct si continuind traditia glorioasa a precedentelor trei succese mondiale (Dortmund '93; Sabae '95; Lausanne '97). Este, in primul rind, meritul tenacelui antrenor Octavian Belu, care a facut campioane mondiale din niste gimnaste aproape anonime, foarte tinere si lipsite de experienta. E de ajuns sa spunem ca, in afara Simonei Aminar si a Corinei Ungureanu, celelalte gimnaste romance care au concurat ieri (Andreea Raducan, Maria Olaru, Andreea Isarescu, Corina Ungureanu, Loredana Boboc) erau debutante la un Campionat Mondial. Asa cum spuneam, dezavantajate de tragerea la sorti, romancele au inceput cu cel mai dificil aparat, birna, iar caderile neasteptate ale Simonei Aminar si Corinei Ungureanu ne faceau sa credem ca titlul mondial a devenit o simpla iluzie. Am vazut atunci boabele lacrimilor in coltul ochilor lui Aminar, dar din aceeste lacrimi s-a nascut, probabil, ambitia fetelor noastre de a lupta pina la capat si de a-si demonstra adevarata valoare. Simona si-a revenit, ca o mare campioana ce este, si a obtinut cele mai mari note din echipa noastra la celelalte trei aparatele, conducindu-si colegele spre o victorie nesperata. Sperantele noastre au renascut dupa prestatia formidabila a romancelor la sol, unde nici una dintre elevele lui Belu nu a obtinut note mai mici de 9.700. Solul, de altfel, a fost, ca intotdeauna, cel mai bun aparat al fetelor noastre, care urcasera la mijlocul concursului pe pozitia secunda in clasament, in imediata apropiere a rusoaicelor. Celelalte contracandidate la un loc pe podium erau China si Ucraina