Stig Dagerman, romancier suedez care s-a sinucis la 31 de ani în garaj, lăsînd motorul să functioneze, - gazele... Pesimism de nordic. El scria:

"Sînt atît de mult sclavul talentului meu, încît nu îndrăznesc să mă slujesc de el de teamă să nu-l fi pierdut." (Sterilitate inventivă)

Altul, de care nu-mi mai amintesc:

"Trecînd de un prag al fricii, si provocînd-o chiar cu bună stiintă, frica devine un ideal."

S-a văzut! Totdeauna i-am suspectat pe insii cărora "le place să le fie frică." Frica ar mai fi si "motorul" sexualitătii.

*

* *

Am avut mai de mult ocazia să cunosc pe un bătrîn patron de case de tolerantă "de lux", decăzut, bolnav si fără resurse. Plăcerea de a povesti cunoscutilor viciile clientilor săi dintre cele două războaie mondiale, majoritatea acestora, preciza el, - viciile ă importate de la Paris, si, n-o să mă credeti, de la Hong-Kong...

Avea si o filozofie a lui de proxenet superior în raport cu femeile, cu "profesoarele" amorului dezmătat, bune psiholoage de altminteri si tiranice în totul. N-aveau ele armate, - zicea fostul patron - dar ar fi conduse numai la victorii trupele comandate de ele. Sau nu aveau, sub comandă, tări, state, imperii, de ce nu? că ar fi modificat istoria globului terestru.

Azi, în ziare si în reviste se vor vedea reclame porno cu femei ademenindu-si clientii potentiali pe fel de fel de "linii fierbinti". Domnul patron, care încă mai vietuieste si mi-a pus la îndemînă un fel de caiet cu însemnări care de care mai socante convins că asa ceva i-ar trebui unui "romancier de azi", ca să aibă succes - vrea să mă "ajute" să dau lovitura. Încerc să-i vorbesc de "legătuirile primejdioase" ale lui Laclos si de perversiunile cerebrale ale secolului al XVII-lea, nu străine de "Discursul asupra metodei", dar renunt observînd din primele clipe