Daca viata Sfintei Parascheva nu este una foarte spectaculoasa, data fiind chiar situarea ei de sfinta, intre cele lumesti, mult mai interesanta este trecerea ei prin aceasta lume, cu trupul, dupa moarte.

S-a nascut intr-o familie instarita, in Epivat (Boiados), pe tarmul Marii Marmara, in apropiere de Constantinopol (Istanbulul de azi), la inceputul secolului al XI-lea, si din copilarie a cunoscut invatatura crestina, auzind chemarea Domnului prin Liturghia oficiata in bisericile din acele locuri. Desi a mostenit o avere importanta de la parinti, Parascheva a impartit-o celor saraci, si s-a retras din lumea cunoscuta, trecand pe la Constantinopol, unde a primit invatatura crestina da la maicile din minastiri, si ajungind la Heracleea, oras in care a stat cinci ani intr-o minastire de calugarite. Drumul ei avea sa continue catre tinuturile Tarii Sfinte, unde avea sa ajunga mai tirziu, si sa aseze pe malurile Iordanului, consacrindu-se postului si rugaciunii; pina cind, in urma unei revelatii de natura divina, Parascheva a primit mesajul intoarcerii catre pamintul nasterii sale. Trecind din nou pe la Constantinopol, Parascheva s-a indreptat catre locurile natale, si, ajungind aici, in anonimat, si-a continuat stradania mintuirii, prin rugaciune, post si pietate, pina cind Atotputernicul a strins-o dintre cele lumesti, fiind ingropata pe malul marii.

Intrarea Paraschevei in rindul sfintelor s-a produs printr-o intimplare, asa cum spune legenda, dar o intimplare care poarta comandamentul Divinitatii. Se povesteste ca, voind sa ingroape un marinar adus la malul marii de valuri, cei care sapau groapa au descoperit trupul neputrezit si frumos mirositor al sfintei, iar unuia dintre gropari, un inger i-a aparut in vis, cu indemnul de a pastra trupul Cuvioasei, ca vrere a lui Dumnezeu, care i-a iubit frumusetea si a vrut sa o proslaveasca pe Pamint. Drept