•De luni de zile, putinele lucruri care le-au ramas celor doi soti zac imprastiate printre vagoane si motoare dezafectate

Trecatorii care-si fac drum pe pasarela pietonala de la Gara pot observa, in fiecare zi, o minuscula "gospodarie" amenajata chiar printre locomotivele scoase la casare. Citeva rufe intinse la uscat, doua cratite, niste haine intinse pe pamint, in chip de asternut si alte nimicuri imprastiate fie pe jos, fie pe inchipuite "rafturi" - scari si suporturi orizontale ale locomotivelor vechi; toate acestea alcatuiesc intreaga avere a sotilor Vladimir si Maria Kovari.

Ultimul "camin": o locomotiva de manevra

La douazeci de metri de pasarela, inspre Podul de Piatra, locuiesc, in conditii greu de imaginat, doi semeni ai nostri care, pina nu demult, nu si-ar fi putut inchipui ca in Romania se va putea trai vreodata astfel. Vladimir si Maria Kovari si-au incropit un adapost intr-o locomotiva LDH dezafectata si, in chip de curte, folosesc spatiul dintre liniile pe care zac, inerte, fostele suverane ale tractiunii feroviare romanesti. Prin "curte" sint imprastiate fel de fel de obiecte de uz casnic: o galeata, o balie de plastic cu rufe la inmuiat, citeva cratite, sticle goale sau cu apa, o perie, citeva sacose pe jumatate pline cu nu se stie ce s.a.m.d. Peste toate troneaza un miros de alimente alterate, adunate de pe unde se nimereste si folosite de cei doi drept hrana zilnica. Culmea, "gospodaria" are si un catel care latra de zor, manifestindu-si aversiunea fata de cei care i-au incalcat domeniul. Culcusul sau "dormitorul" consta intr-un segment de locomotiva absolut sinistru, golit de componente, de 2/2 m, prin care se patrunde urcind mai intii pe rampa vehiculului si apoi printr-o usa metalica de pragul careia, daca nu e atent, si un pitic poate da cu capul. Cei doi au amenajat aici o policioara pe care-si ti