•Dupa ce a fost liderul exportatorilor ieseni in anul 1998, S.C. Unirea S.A. s-a reorientat catre piata interna •Exporturile din anul precedent au fost mult sub nivelul anului 1997 •Cursurile de revenire nu sint in masura sa stimuleze comertul exterior
Dupa ce in 1997, S.C. Unirea S.A. s-a clasat pe locul al doilea in topul exportatorilor ieseni, alcatuit de Camera de Comert si Industrie, in anul 1998 intreprinderea a reusit sa devina liderul in domeniu. Pozitia, consacrata cu prilejul comunicarii oficiale a clasamentului firmelor iesene pe anul trecut, nu reprezinta astfel o surpriza, elementul surprinzator fiind nivelul exporturilor care a permis o asemenea stare de lucruri.
Daca, in anul 1997, Tepro se impunea ca lider al exportatorilor locali cu un total al veniturilor realizate din activitatea de comert exterior ce depasea 141 de miliarde de lei, in 1998, acelasi statut era permis de realizarea unei cifre de afaceri la export de doar 91 de miliarde de lei (la o cifra de afaceri totala de circa 288 de miliarde de lei) in cazul societatii Unirea, adica mai putin de 50% din nivelul anului precedent. Raportate la cursul de schimb leu/dolar sau corectat cu rata inflatiei pe 1998, sumele rezultate din exporturile firmelor iesene devin ridicol de mici, acesta fiind inca un indiciu al dezastrului economic, la nivel national, dar mai ales local.
Explicatiile acestei stari de fapt depasesc cadrul organizatoric al fiecarei intreprinderi sau nivelul de calitate al produselor oferite pietelor straine, o piedica importanta pentru exportatori fiind, pe linga conjunctura economica defavorabila, controlarea cursului valutar prin masurile luate de B.N.R., curs valutar departe de imaginea economiei reale pe care o reprezinta: mentinerea la un nivel inferior celui care ar rezulta din confruntarea cererii si ofertei de valuta descurajeaza exporturile s
