•"N-am emotii".
Dar bratele incrucisate ii tradeaza incordarea. "Si ce daca e campion? In ring e altceva..." E sigur pe el, Raj; intilnirea cu Velea e importanta, prea importanta pentru el ca sa aiba emotii: "daca termin meciul in picioare, imi da baiatul ala din tribune (mi-l arata, aproape mindru) 500.000 de lei".
De ce faci box? - il intreb. "Pai, ce era sa fac? Dupa ce am terminat clasa intiia, am inceput boxul si am lasat scoala; m-a-ntrebat mama: ce vrei sa faci, scoala sau box? Am facut box si am lasat scoala. Doar nu era sa ajung profesor sau inginer...", si cind spune "profesor", stringe buzele zdrentuite; anii de box lasa urme, ca si amintirea unor profesori.
In ring, dupa jumatate de ora, Raj a pierdut, la puncte, in urma unui meci frumos, intilnirea cu Velea - triplu campion national.
Cind a coborit din ring, transpirat, Raj devenise (in cele citeva secunde de dupa meci - pina la verdict - cind a schimbat, amical si tehnic, citeva replici cu Velea, in ring, explicindu-si unul altuia unde si de ce a gresit) ceva mai mult: un copil plecat din Pacuret care, in loc strada, a ales sportul. Chiar daca el, Raj, nu e foarte serios. Chiar daca nu trage ca un hamal, ca Velea, la antrenamente. Raj e, acum, idolul unui cartier in care, noaptea, nu e bine sa te ratacesti, pentru ca a terminat in picioare un meci cu campionul national al Romaniei. Raj e o flacara care va lumina, scurt, putin, dupa care va lua locul in galeria eroilor strazii: "a fost odata un baiat...".
Pina atunci, trebuie lasat sa fie.
Narcis Pohoata
•"N-am emotii".
Dar bratele incrucisate ii tradeaza incordarea. "Si ce daca e campion? In ring e altceva..." E sigur pe el, Raj; intilnirea cu Velea e importanta, prea importanta pentru el ca sa aiba emotii: "daca termin meciul in picioare, imi da baiatul ala din tribune (mi-l arata, ap
