•In zilele de sarbatoare ale Iasului, lua drumul "Eternitatii" unul dintre putinii oameni pe care cetatea ii avea pentru ca ea sa nu se piarza. Cu seninatate si aparenta impacare, Constantin Liviu Rusu, inca tinar, se despartea de opera de o viata: muzeografia. Activitate pe care a practicat-o aproape patru decenii, si prin care Iasul avea sa devina, cu adevarat, un oras al muzeelor si memoriei timpului, asa cum de fapt, Constantin Liviu Rusu, alaturi de colaboratorii statornici, intre care femeia care i-a stat o viata alaturi, dna Olga Rusu, a simtit ca vrea destinul locurilor.
Cel care s-a nascut la 28 iunie 1937 la Dorohoi - Botosani, avea sa ajunga, dupa absolvirea Facultatii de Filologie, la Iasi, unul dintre cei mai exemplari oamenii ai orasului. Pe bucata de hirtie care rezuma o viata, sint trecute 11 albume documentare, publuicate din 1976 si pina anul acesta, incepind cu "Vreme trece, vreme vine..." (M. Eminescu), si continuind cu deja cunoscutele lucrari "De la Unirea Principatelor la razboiul pentru Independenta de stat a Romaniei", "Nu stiu altii cum sint... (Ion Creanga)", "Iasi, oras al marilor destine", "Iasi", "Cimitirul Eternitatea", "Prin Iasii de odinioara", "Iasii intre legenda si istorie", "Ghidul Iasilor", "O zi la Iasi", si incununind acest sir cu marea lucrare intrata de curind in circuitul public, "Iasi, orasul din inima". Alaturi de aceiasi constanti colaboratori, Constantin Liviu Rusu, a imbogatit zestrea muzeala a zonei prin infiintarea si restaurarea obiectivelor de la Mircesti - V. Alecsandri, Bojdeuca Ticaului, muzeele G. Topirceanu, Otilia Cazimir, Mihai Codreanu, si atitea altele, culminind cu amenajarea muzeului C. Negruzzi, de la Trifesti - Hermeziu, fata de care a avut o pasiune speciala.
Si multe altele ar trebui amintite aici. Dar, la fel de bine, cei care l-au cunoscut si i-au fost alaturi, in realizare
