Mioara Velicu. "Muzica populara e apa vie, la necaz si la bucurie". Fetita si acordeonul. Inainte de toate, vreau sa va spun ca numele meu adevarat nu este Mioara, ci Maria. Am fost sfatuita sa-mi schimb numele, pentru ca Mioara ar suna mai candid, ar da mai bine pentru o artista, iar eu, nes...
Mioara Velicu
"Muzica populara e apa vie, la necaz si la bucurie"
Fetita si acordeonul
Inainte de toate, vreau sa va spun ca numele meu adevarat nu este Mioara, ci Maria. Am fost sfatuita sa-mi schimb numele, pentru ca Mioara ar suna mai candid, ar da mai bine pentru o artista, iar eu, nestiutoare, am acceptat. Ce sa va spun despre mine?... Sunt nascuta in satul Ireasca, judetul Galati. Acum, pe 19 octombrie, implinesc 55 de ani. Poate vi se pare banal, dar sa stiti ca pe mine mama m-a invatat sa cant. Ea mi-a tinut loc si de profesori si de Conservator. Asa cum am invatat de la ea, asa am pornit in lume cu cantecul. Si am mai cules de la o batrana din sat, Catrina Pagu. Fie-mi iertata lipsa de modestie, dar aveam o ureche foarte buna si prindeam foarte repede melodiile. Cand am crescut mai marisoara, am luat lectii de acordeon. Profesorul statea destul de departe, la Tecuci. Neavand cu ce sa ajung pana in oras, tata mi-a dat bicicleta lui. Drumul de la mine din sat pana la Tecuci este de 27 de kilometri, deci va dati seama, o fetita de vreo 10 anisori mergea mai bine de 50 de kilometri intr-o zi... Pentru o ora-doua de acordeon!
- Aveam impresia ca acordeonul este un instrument la care canta, cu precadere, barbatii...
- Mie mi-a placut acordeonul, ce sa fac... Oricum, cantam dupa ureche. Invatasem o sarba, o hora, un vals si un tango. Asta era repertoriul meu la acordeon. La tara la noi, era un obicei: inainte de a se construi o casa, trebuia batucit pamantul. Moldoveanul, descurcaret, avea o metoda "special
