•"A fost intradevar o generatie de exceptie si sint mindra ca am facut parte din aceasta generatie"
Ne place sa vorbim despre asa-zisa "generatie de aur" a Teatrului National. Pentru actuala generatie, sintagma ar putea parea exagerata, insa nu incape indoiala ca actori precum Aurel Ghitescu, Miluta Gheorghiu, Annuy Braesky, Marioara Davidoglu, Nicolae Suba, Costache Sava, Nicolae Venias, Ion Schimbinschi, Constantin Cadeschi au constituit, intradevar, o generatie de aur a Teatrului National "Vasile Alecsandri". Dar nu despre ei vrem sa povestim acum, ci despre "ultimul mohican", marea actrita care a fost Virginica Balanescu. Trecatorii de pe bulevardul Independentei pot intilni zilnic o fiinta suava, pe chipul careia anii si-au lasat foarte putin amprenta, de o distinctie deosebita, trece anonima printre oameni, modesta cum ii este firea. Citi isi mai amintesc oare de Undine, rolul vietii sale, de atitea si atitea personaje din I.L.Caragiale, Shakespeare, Tudor Musatescu, Vasile Alexandri, Girodeaux, Cehov, Gorki etc, etc?
Nascuta la Tg. Frumos dintr-o familie de ceferisti, Virginica Balanescu a avut o copilarie plina de lipsuri si, pina in 1942, cind a intrat la Teatrul National, a incercat "de toate" - dupa spusele ei.
"Chiar daca era razboi, teatrul era in floare"
- Am cintat in corul Mitropoliei, am facut si ziaristica... In perioada ceea i-am cunoscut pe Geroge Ivascu, Eusebiu Camilar, Magda Isanos. Lucrind la ziarul "Chemarea", am avut posibilitatea sa cunosc mai multi actori, care m-au chemat sa incerc niste roluri ca amatoare la ateneul Haralambie (linga biaserica Sf. Haralambie). Imi aduc aminte ca, acolo, l-am cunoscut pe Zaharia Volbea, un cator foarte frumos, foarte talentat si ne potriveam pe scena. Dar era un tip increzut. Imi spunea: "Tu esti un nimic, eu sint actor. Eu sint la conservator, pe tine n-
