Harry Brauner, născut în 1908, făcea parte dintr-o familie cu multi copii. Că s-a născut cu crăită a demonstrat faptul că, la nastere, fratele său geamăn a murit, iar el, Harry, a rămas în viată. Tatăl său, functionar la o fabrică de cherestea, practica spiritismul. În 1913 familia Brauner se mută la Viena, de unde se va întoarce doi ani mai tîrziu. Singurul rezultat al acestei tranzitorii transmutatii a fost faptul că Harry, asemenea fratilor si surorii sale, învată nemteste. Locuiau, acum, la Brăila si, cum Harry e atras de melosul popular are norocul să-i asculte pe vestitii cîntăreti brăileni (să ne aducem aminte că, multi ani înainte, G. Dem. Teodorescu, cînd si-a adunat material pentru vestita sa colectie de cîntece populare din 1885, a mărturisit că "norocul nostru cel mare" a fost că a descoperit, la Brăila, pe un Petru Cretu Solcanul, cîntăret popular). Pentru viitorul etnomuzicolog Brauner ceva din tezaurul acesta popular s-a sedimentat în subconstientul său. Tot peregrinînd, familia Brauner se mută în 1917-1918 la Bucuresti, locuind undeva în Calea Victoriei, alături de actualul Cazino Victoria, clădirea unde a functionat pînă în 1944 ambasada Germaniei la Bucuresti. Urmîndu-si vocatia, s-a înscris la Conservator, avîndu-i profesori pe D. Kiriac, Stefan Popescu, Const. Brăiloiu. După absolvire, dă, o vreme, lectii de muzică, pînă cînd, în 1927, Brăiloiu, tinînd mult la Harry, îl numeste secretarul Arhivei de folclor de pe lîngă Societatea Compozitorilor. E descoperit, pentru pasiunea sa stiintifică fată de folclorul muzical, de Dimitrie Gusti, integrîndu-l, în 1929, în echipa de cercetare sociologică monografică în satul Drăgus si avea coechipieri pe M. Vulcănescu, Paul Sterian, Petru Comarnescu, Margareta Sterian, T. Vianu, dr. Mitu Georgescu, Traian Herseni, Emanoil Bucuta, Lena Constante, de care, acum, prima oară se îndrăgosteste. R