De la apa Iordanului la fiordurile norvegiene este al treilea memorial de călătorie scris de Grigore Ilisei; Stampe europene (1976), De la Vest tot la Vest (1992) si această din urmă carte îl alătură pe Grigore Ilisei unor Adrian Marino sau Romulus Rusan, printre cei mai interesanti autori de azi ai unei specii bine reprezentate în literatura română încă de la începutul secolului trecut. Scrise între 1993 si 1996, în timpul unor călătorii în Israel (într-o delegatie a Asociatiei Culturale România-Israel), Franta (însotind corul "Angeli"), Olanda si Norvegia (într-o vizită profesională, ca om de televiziune si radio), notele de călătorie ale lui Grigore Ilisei se revendică, în multe privinte, din proza sa; fraza curge molcom, sadovenian, autorul nu se grăbeste deloc, textul si privirea calificată asteaptă "încărcarea cu o anume stare de spirit". Călătorind si notînd ceea ce vede, Grigore Ilisei evocă, în fapt, îsi elaborează textul; starea de spirit specială, instalată la primul contact cu spatiul văzut va fi îmbogătită, îmbrăcată în ornamente stilistice, între care primează comparatia si metafora. Nimic nu pare improvizat; Grigore Ilisei îsi scrie notele de călătorie în doi timpi: unul al fixării primelor impresii, cel de-al doilea - al elaborării - este, totodată, al verificărilor, al constructiei în orizontul literaturii: aide-mémoire, la început, textul glisează încet dar sigur în povestire. Comparatia este figura de stil cea mai frecventă, poate si pentru că, în chip evident, rămîne cea mai adecvată acestui tip de text unde autorul si cititorul caută reperul, fie geografic, fie pur si simplu de stil: povîrnisurile de piatră ale muntilor Moriah, Măslinilor si Scopus sînt aidoma "unor odăjdii preotesti", clădirea Knessetului se aseamănă "cu o aerogară", tonurile unui cîntăret pe stradă sînt "ca o caterincă dintr-o plumbuită poezie bacoviană", fi