Printre multele lucruri amuzante în lumea politico-analitică din tara noastră e si acela al sondajelor de opinie. Cifrele rezultate de pe urma lor sînt discutate si trecute prin tot felul de filtre analitice, ca si cum sondajele ar fi, ele însele, niste urne de vot definitiv. N-a trecut prea mult timp de cînd un partid deocheat cum e PRM-ul ajunsese în sondaje la 16-18% din optiunile de vot ale sondatilor, iar partidul d-lui Melescanu conta destul de putin. Pe atunci se vorbea despre mesajul seducător al sefului PRM si despre abilitatea sa politică. Luat de valul abilitătii sale lăudate, Corneliu Vadim Tudor a plusat, răscolind în cutia cu dezvăluiri, de unde a scos cîteva cazuri care ar fi trebuit să-i aducă si mai multe voturi. Cazurile s-au dovedit neadevărate, abilul om politic a început să scadă în sondaje, iar analistii politici care începuseră să vadă în el un arbitru al alegerilor din 2000 si-au uitat spusele.
Oricît de corect ar fi alcătuit, un sondaj nu se poate substitui urnei, chiar dacă alegătorii ar trebui să se prezinte la vot în duminica următoare, cum sună una dintre întrebările care se repetă aproape invariabil în aceste sondaje. Cînd e întrebat cum ar vota, desi stie că nu trebuie să voteze, alegătorul îsi poate îngădui să-si dea votul cui îi dă mai repede prin cap.
Faptul că PDSR se bucură de o anumită constantă la acest capitol îi face acum pe liderii acestui partid să se considere cîstigătorii alegerilor din anul 2000. Din acest motiv, PDSR îl scoate în fată pe fostul premier Nicolae Văcăroiu, pentru a-l oferi drept garant că lucrurile vor sta cel putin ca pe vremea lui Văcăroiu, dacă PDSR va cîstiga alegerile.
Pe de altă parte, liderii CDR încearcă să recîstige teren fie prin ignorarea cifrelor de care se bucură azi PDSR, fie prin atacuri împotriva fostului partid de guvernămînt.
Actuala formulă a
