- Au trecut zece ani de când fiul rătăcitor...
- De ce fiul? Nu fiul rătăcise!
- Mă rog, m-a luat gura pe dinainte: fiu rătăcitor, cavaler rătăcitor...
- Glumim să n-adormim!
- Bine, bine... vroiam să spun: de când fiul s-a întors la mama rătăcită. O expresie cam prea răsucită, dar mă rog, dacă tie îti place... Zece ani! Au trecut parcă mai repede decât cei dinainte, din timpul exilului. Se poate face si un bilant. Unul globalement positif?
- Asa as fi zis până mai zilele trecute când am dat peste dictionarul coordonat de amicul meu profesorul Ion Pop. Se cheamă, ca să fiu exact: Dictionar analitic de opere literare românesti, Editura Didactică si Pedagogică, Bucuresti 1998.
- Bine, stiu... Te-ai repezit să te uiti si ai constatat că nu esti. Mare brânză!
- M-ai întrebat de bilant, un dictionar e un fel de bilant. Esti de acord?
- Nu erai nici în dictionarul lui Marian Popa.
- Păi nu!
- N-ai noroc cu popii! Asta e!
- Faci glume proaste. Marian Popa era omul lui Barbu, iar pe vremea aceea, când i-a apărut dictionarul, cred că deja eram interzis în România. Acum Ion Pop n-a avut nevoie de ajutorul Cenzurii, adică de alibiul pe care i l-ar fi oferit această institutie folositoare în multe privinte. ăsta-i adevărul...
- Vrei să-ti spun eu adevărul? Dacă nu esti în dictionar înseamnă că Ion Pop e un om dintr-o bucată. Veti fi simpatizat voi la Paris, dar uite că n-a fost de-ajuns ca să figurezi alături de Eminescu si Dinescu.
- Bine, dar în dictionar figurează si Maria Banus, Beniuc, o grămadă: Chirită Constantin, Ilie Constantin, Danilov Constantin, Olăreanu Constantin. Sunt citati chiar si Hitler, Ceausescu si Ion Dodu Bălan.
- Vrei să spui că nu esti nici măcar la indice.
- Da, vreau să spun că nu exist în nici un fel!
- Pagubă-n ciuperci!
