În limbajul politic si jurnalistic international există o categorie de derivate cu sens metaforic, formate de la nume de tări sau popoare, pentru a desemna situatii si evolutii politice sau economice de un anume gen, analoge cu cele din tările respective. În română, principalele derivate de acest tip sînt verbe formate cu sufixul neologic -iza: a (se) albaniza, a (se) bulgariza, a (se) libaniza etc.; tiparul derivativ se regăseste, cu schimbările de rigoare, si în alte limbi. Semantic, aceste formatii diferă de cele în care este vorba de un proces de asimilare, de influentă asupra altor persoane sau populatii (ca de exemplu a germaniza ă"a face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane" ă DEX); evident, aceleiasi forme îi pot corespunde ambele sensuri principale, detectabile din context. Sensul analogic e mai interesant pentru analiza limbajului politic modern, pentru că este cel legat de contingent, de actualitatea imediată sau de o imagine cliseizată (de obicei negativă) asupra unei natiuni. Semnificatiile acestor vebe etnico-politice sînt efemere, durînd adesea doar atîta vreme cît situatia la care fac aluzie rămîne în atentia publică. Dictionarele generale le înregistrează de aceea, în mod firesc, cu mare prudentă; după o vreme însă, în lipsa explicatiilor, identificarea analogiilor devine tot mai anevoioasă. În română există, de mai multă vreme, a (se) libaniza ă verb cu corespondente în mai multe limbi, în care persistenta pentru mai multi ani a războiului civil din Liban a creat un punct de referintă pentru analogii: de aceea, s-a vorbit initial de "o ălibanizareă a Iugoslaviei" ("22", 32, 1991, 5). (În exemple apar, alături de verbele-bază, si derivatele lor nominale formate cu sufixul ăre, asa-numitele "infinitive lungi".) Verbul a libaniza are corespondente în mai multe limbi; pentru română este indicată, de exemplu, sursa f